Bilingvism și efectele pozitive de la naștere

de Alberto Oliverio, profesor emerit de Psihologie la Universitatea Sapienza din Roma. Și-a desfășurat activitatea la numeroase institute de cercetare internaționale. Din anul 1976 până în anul 2002 a condus Institutul de psihobiologie și psihofarmacologie al Consiliului Național al Cercetării. Este autorul mai multor articole, peste 200 de publicații științifice, lucrări profesionale, didactice și de divulgare.

Datorită plasticității extraordinare e creierului lor, copiii au o inclinație majoră pentru învățarea unei alte limbi. Să vedem în detaliu care sunt beneficiile de a fi bilingvi încă de la o vârstă fragedă, și cum putem facilita acest tip de învățare.

Când suntem mici este mult mai ușor să învățăm a doua limbă, chiar și în ceea ce privește o pronunție corectă a sunetelor foarte diferite de limba maternă. Spre exemplu, un japonez adult, care are dificultăți să pronunțe în mod distinct sunetele „r” sau „l”, le-ar putea pronunța foarte bine dacă ar fi expus de mic atât la limba japoneza, cât și la limba engleză.

Înclinația majoră către bilingvism a copiilor mici depinde în principal de faptul că, în creierul lor, aceeași zonă din cortex (cea a limbajului, situată în regiunea frontală-parietală a emisferei stângi) se activează pentru ambele limbi: spre deosebire de tinerii care învață mai târziu – după 15-20 de ani – a doua limbă, cărora se activează, în schimb, două zone diferite, fiecare trebuind „să ia în primire” câte o limbă din cele două.

Astfel se explică de ce, pentru un adult, în afară de excepții rare, este mai dificil să pronunțe sunete noi: hărțile limbajului celor două limbi interferează între ele. Pentru limbaj, se verifică o interferență asemănătoare a celei care caracterizează execuția simultană a două mișcări în competiție între ele. Imaginați-vă că ar trebui să faceți cu mâna dreaptă o mișcare circulară deasupra capului, ca și cum ați avea o aureolă imaginară, iar cu vârful degetului index de la mâna stângă ar trebui să faceți o mișcaredu-te-vinoîn direcția nasului: fiecare din cele două mișcări nu creează dificultăți dacă sunt executate separat, dar interferează între ele dacă sunt executate simultan.

A distinge o limbă de altă limbă

În timpul ultimelor luni de gestație, fătul ascultă cuvintele pronunțate de mamă, care sunt transmise prin peretele uterin. Imediat ce se naște, copilul demonstrează că reacționează în mod selectiv la cuvintele pronunțate de mamă, mai degrabă decât la cele pronunțate de către o altă voce feminină. Dacă fătul a fost expus la o două limbi diferite, va fi în stare să le diferențieze de la naștere, cu condiția ca acestea să fie diferite, cum ar fi engleza și italiana, engleza și japoneza. În schimb, dacă cele două limbi se aseamănă mult, ca italiana cu spaniola, nou-născutul va fi capabil să le deosebească mai târziu, aproximativ la vârsta de 4-5 luni, acest lucru fiind posibil fie în cazul în care cei doi părinți vorbesc o singură limbă, fie în cazul bilingvismului. În general, copiii mici capătă foarte repede capacitatea de a deosebi caracteristicile celor două limbi la care sunt expuși.

Învățarea simultană

Înainte de pubertate, copiii au o mare abilitate de a învăța două limbi, fie din punct de vedere al sunetelor, fie al regulilor gramaticale, chiar dacă după 7-8- ani învățarea unei alte limbi (a doua) începe să fie mai dificilă. Există deci o perioadă sensibilă legată de dezvoltarea cerebrală. Când este vorba despre a învăța două limbi simultan, copilul este ajutat dacă fiecare din cei doi părinți (de limbi diferite) vorbește propria limbă, deoarece e mai ușor să separe două mulțimi de sunete (unitățile lingvistice precum „t” sau „d”), mai ales din punct de vedere al percepției: dat fiind că băieții și fetele vorbesc cu frecvențe diferite, separarea fonemelor rezultă mai ușoară în cazul în care se pot atribui unele dintre acestea tatălui – spre exemplu tatăl este italian cu vocea caracterizată de o frecvență joasă, și alte foneme se pot atribui limbii mamei – spre exemplu engleza – cu vocea mai acută față de cea masculină.

Creierul nou-născuților și a copiilor mici este extrem de plastic și nu întâmpină dificultate la folosirea ambelor limbi. Astfel, dacă este expus la sunete diferite, așa cum se întâmplă în bilingvism, le absoarbe cu ușurință (chiar dacă regulile gramaticale le învață mai târziu, cu maturizarea progresivă a cortexului frontal).

Trebuie precizat că, la început, copiii bilingvi pot manifesta o mică întârziere lingvistică, dar apoi recuperează ca și ceilalți copii. În plus, exercițiul precoce al bilingvismului se răsfrânge în mod pozitiv asupra așa-zisei „rezerve cognitive”, adică asupra unei capacități majore a creierului, care se extinde până la vârsta adultă și bătrânețe. De aceea, a învăța bine a doua limbă are, pe termen lung, un efect protectiv asupra degenerării cerebrale senile.

Metode pentru a învăța o altă limbă

Dacă părintii nu sunt bilingvi, cea mai bună metodă de învățare este jocul. O strategie folosită în unele țări europene este aceea a punerii în scenă – învățarea prin rol: copiii trebuie să recite în grup o serie de cuvinte însoțite de gesturi și mișcări, care au legătură cu semnificația acestora. Un studiu asupra eficacității acestei metode demonstrează faptul că elevii au atins prestații de trei ori mai mari față de cei care au urmat metoda convențională. Tehnica profită de faptul că memoria motorie (legată de executarea unei mișcări anume) este foarte robustă și influențează limbajul.

Executarea unor piese muzicale, pentru copiii mici improvizate chiar cu ajutorul instrumentelor și a vocii, ajută ca învățarea să aibă loc mai repede. Dacă cei mici se uită la desene animate, e bine ca acestea să fie în limba a doua, pe care trebuie să o învețe, spre exemplu engleza: în timp ce în Italia totul este dublat, acest lucru nu se întâmplă în alte țări, astfel explicându-se competențele lingvistice majore la mulți copii și tineri nord-europeni. Este bună și strategia utilizării de audiobooks pentru limba a doua, chiar dacă este mai puțin ludică și funcționează mai bine de la 7-8- ani.

Balbismul (bâlbâiala) și bilingvismul: un fals mit

Nu există probe care să arate o legătura intre bilingvism și bâlbâieli. Circa 50% din populație este bilingvă, în schimb doar 1% se bâlbâie după 18 ani, iar între 2 și 6 ani există o bâlbâiala de tip fiziologic, care trece de la sine. Poate exista situația în care un copil, care a început de puțin timp să învețe o altă limbă, ar putea avea incertitudini și șovăieli lucru care ar putea induce o diagnoză erată de balbism (bâlbâiala).

Sursa: https://www.uppa.it/educazione/linguaggio-e-scrittura/bilingui-fin-dalla-nascita/

Traducere în limba română

Irina Niculescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error: Content is protected !!